Timișoara - România

Get Adobe Flash player

Oferta 2017!!! Reducerea tarifului la abonament la sala din Timişoara de la 110 lei la 70 de lei, program full time şi saună inclusă!!! La sala de la Lugoj, abonament la 50 de lei, program între orele 7.00-15.00, şi la 75 de lei program full time; sauna este inclusă la ambele tipuri de abonament!!!

Despre bibliotecă

Versiune tiparPDF version

Clubul Sportiv „Florin Teodorescu“ din Timişoara deţine cea mai mare şi mai complexă bibliotecă de fitness şi culturism din lume (istoria culturismului şi olimpismului).

Vă vom prezenta acest tezaur pe secţiuni, cu precizarea că, site-ul nostru fiind la început, acestea conţin parţial imaginile coperţilor, completarea fiind în curs. 

Este vorba despre: 
- peste 300 titluri video (DVD) 
- peste 2200 de volume 
- peste 3500 de reviste 

 

Istorie

Cu ani în urmă, am văzut într-un ziar „Sportul” o fotografie cu Steve Reeves, care a jucat în filmul „Gladiatorul în lanţuri”. Apoi, am citit cărţile lui Ladislau Szekely şi Lazăr Baroga. Aşa de mult ţineam la cărţile acestea, încât le purtam în permanenţă în geantă. Erau vremurile de pionierat şi mă ajutau să descopăr culturismul modern. Nu avusesem până atunci alte surse de informare. Le ţineam efectiv sub cap şi le duceam zilnic la şcoală cu mine. Le citeam colegilor despre „stejarul austriac”, Arnold Schwartzenegger, despre profesorul de matematică Frank Zane. Chiar profesorul nostru de matematică îmi spunea, „uite, şi eu sunt profesor ca şi Frank Zane, dar n-o să ajung niciodată ca şi el”. Acest profesor, Agafiţei pe numele lui, mi-a dat un impuls de a face culturism. Apoi, în anii viitori, am avut în permanenţă în geantă ziare şi cărţi despre sport. Eram la curent cu tot ce se întâmplă în sportul românesc. Geanta mea era un mijloc de informare. Practic, geanta mea de şcoală a fost prima mea bibliotecă. Aici îmi ţineam cărţi, reviste, desene despre culturism, tot.

În decursul anilor, până în ’90, am adunat cărţi de sport (de culturism nu existau decât cele amintite, de Szekely şi Lazăr Baroga). Venind în Timişoara, în anii ’80, am avut acces la revistele iugoslave ale lui Petar Celik (celebrele reviste „Hercule”), precum şi la reviste din Germania. Am dat chiar peste câteva numere din Muscle Fitness şi Flex, dar le-am procurat numai sub formă de împrumut. Atunci am realizat ce înseamnă culturismul mare, dar şi ceea ce înseamnă să împărtăşeşti cu alţii cunoştinţele tale. Am ajuns peste ani să public propria mea revistă, „Culturism şi Fitness”, în 1997. Am reuşit să scot două numere, dar faptul că nu aveam suportul necesar şi publicitate m-a determinat să întrerup apariţia revistei.

Revin înainte de anul 1990, când l-am cunoscut pe Nicolae Parfenie, un om pe care îl ştia toată lumea culturismului românesc, dar şi din străinătate. Nea Papi, cum i se spunea, avea conexiuni foarte înalte la IFBB, cunoscându-l pe Ben Weider încă din anii 1984-85. Din acest motiv, respectiv legăturile cu SUA, Nicolae Parfenie a fost de două ori închis! A treia oară, a trebuit să facă un aşa-zis pact cu Securitatea, dar trebuie subliniat că nu a făcut rău nimănui! Celor foarte viteji după război, trebuie să le amintim că nea Papi a suferit bătăi crunte în beciurile Securităţii, astfel că o bună bucată de vreme nu a fost în stare să se ţină pe picioare (a fost bătut la tălpi cu sălbăticie). Imediat după Revoluţie, nea Papi a putut oficializa legăturile cu Ben Weider, preşedintele IFBB, şi cu alţi culturişti de valoare, legături care l-au ajutat să primească lunar documentaţie din Occident (inclusiv de peste Ocean), cărţi şi reviste. Astfel, a adunat o vastă bibliotecă în domeniu. Am primit şi eu multe cărţi şi reviste de la el, când avea dubluri. S-a adunat şi la mine o bibliotecă, fireşte, mică faţă de ce avea nea Papi. Îmi spunea mereu că va deschide un Centru olimpic la Braşov, cu obiecte şi cărţi. Primăria i-a aprobat locaţia, dar, din păcate, Nicolae Parfenie a trecut în lumea drepţilor cu câteva săptămâni înainte de a-şi vedea visul, în 2003. Pentru a veni Ben Weider în România, nea Papi a căutat să-l atingă la „coarda sentimentală”, ştiind că şeful IFBB este (era, la acea vreme) preşedintele „The International Napoleonic Society”. A publicat în ţară, de-a lungul anilor, mai multe cărţi de Ben Weider, traduse în limba română. A mai dorit să publice o carte a lui Weider în Bucureşti şi, neavând bani suficienţi – atât pentru carte, cât şi pentru demersul său privind centrul olimpic – s-a gândit să îşi vândă casa. A primit un avans de la o personă „X” şi a murit la câteva zile distanţă. Persoana respectivă a susţinut însă că i-a dat toţi banii şi, cum actele au fost semnate, nu s-au mai găsit nici banii, nici cartea n-a mai apărut. Cert este că, din păcate, casa lui nea Papi a fost pierdută, o vilă frumoasă cu spatele în Tâmpa... Asta l-a costat încercarea de a face un centru olimpic. La moartea lui nea Papi, eu nu eram în ţară. Cum am ajuns, am luat legătura cu familia sa; am aflat astfel că familia nu a vrut să dea nimănui biblioteca, decât mie! Au fost doritori, chiar au forţat nota un pic, dar fără reuşită. Sora lui nea Papi a fost fermă: „biblioteca este a lui Florin, cel mai apropiat prieten al fratelui meu în culturism”. În două rânduri, am făcut drumul până la Braşov şi am luat cărţile şi revistele adunate de-o viaţă de nea Papi. Ele au constituit nucleul adevărat al bibliotecii mele. Impulsul pe care mi l-a dat m-a ambiţionat să continuu şi să adun cât mai multe cărţi şi reviste, să duc munca lui mai departe. Îi port o sinceră recunoştinţă acestui mare promotor, fost culturist, antrenor şi arbitru care a fost Nicolae Parfenie.

Un alt om care şi-a adus o mare contribuţie la bibliotecă este fostul mare sportiv Mihai Botez (născut în 1922), gimnast olimpic (participant la JO de la Helsinki 1952) şi părinte al judo-ului românesc, sport pe care l-a deprins într-un lagăr francez, imediat după război. Şi Mişa baci, la fel ca nea Papi, adună cărţi din fragedă tinereţe. E greu să te trezeşti mare colecţionar de cărţi la bătrâneţe, aceste pasiuni se dezvoltă de foarte timpuriu. De fapt, cam toate pasiunile... L-am cunoscut prin anii 1998-2000, auzisem de el, dar nu îl ştiam personal. Prin intermediul prietenului meu Gheorghe Farcaş, şi el sportiv judoka, am făcut cunoştinţă cu Mişa baci. Ne-am bucurat amândoi că ne-am întâlnit. I-am povestit că sunt colecţionar de cărţi şi l-am întrebat dacă vinde biblioteca. M-a impresionat: mi-a spus că nu o vinde, ci mi-o dăruieşte. „N-o dau la nimeni, ţi-o dau ţie pentru că la tine cărţile pe care le-am adunat de-o viaţă sunt expuse şi pot fi citite de cei care doresc acest lucru”. Am primit de la Mişa baci câteva sute de cărţi. A fost o onoare pentru mine. Sunt şi acum prieten cu acest om deosebit, activ încă, ca sportiv şi antrenor, multiplu medaliat la competiţiile de judo rezervate veteranilor, cetăţean de onoare al Aradului. Mă simt onorat de această prietenie şi sper ca Dumnezeu să îl ţină pe Mişa baci mulţi ani de-acum înainte.

Mai bine de o sută de cărţi am primit şi de la Pătru Cojocaru, un om al sportului de care a auzit toată lumea din Timişoara. Fost boxer de performanţă, campion naţional şi practicant al rugby-ului, a îndeplinit în ultimii an funcţii de conducere în structurile sportive locale. M-au mai ajutat, la fel, dezinteresat, „cuplul” de prieteni Ion Damaschin – Marcel Grigorescu. Nea Ion este antrenor emerit de atletism şi antrenor al lotului olimpic, un om care a albit în acest sport şi nu a făcut-o degeaba, având de-a lungul timpului sportivi cu nenumărate titluri şi recorduri naţionale. A fost desemnat mulţi ani drept antrenorul numărul 1 al judeţului Timiş, la toate disciplinele!, iar sportivi de-ai dânsului au fost ani de zile desemnaţi cei mai buni din judeţ. Marcel Grigorescu este, de asemenea, antrenor de atletism, cu rezultate bune.

Ironia sorţii a făcut ca omul pe care îl priveam ca pe un mare culturist în tinereţe, campionul mondial şi european Petar Celik (Serbia), să îmi devină amic peste ani şi chiar să doneze reviste şi cărţi editate de el. Petar este unul dintre pionierii culturismului european. Tot din afara ţării, a contribuit la bibiotecă doamna Ildiko Buranics (Ungaria), cea mai mare promotoare din Europa a întrecerilor sportive de tip Fit-parade.

Am mai fost ajutat în demersul bibliotecii de prietenul meu Vasile Paraschiv, un iubitor şi practicant al culturismului, prezent şi susţinător, an de an, la competiţiile pe care le organizez, precum şi de reputatul antrenor de box Ilie Kos. Maestrul Kos este, fără îndoială, cel mai bun tehnician al nobilei arte din Timiş.

Doctorul Mircea Ionescu, stomatolog, unul dintre cei mai vechi practicanţi ai culturismului din Timişoara, a contribuit şi el la sporirea numărului de volume.

Setea de a cunoaşte şi a descoperi a omului este infinită. Fireşte, biblioteca mea are un număr limitat de volume, dar pot spune că dorinţa mea de a o avea cât mai bogată este, de asemenea, infinită...

Fiind vorba de o bibliotecă, îmi permit să pun un motto la sfârşit: „Aşa cum un copil are o obligaţie morală şi sufletească faţă de părinţii săi, tot aşa şi sportivul trebuie să aibă o obligaţie faţă de sportul care l-a consacrat”.

Iubeşte-ţi părinţii!”.

Promovează acest site

Share

Biblioteca sportivă

Trofee

Counter

  • Site Counter:1,428
  • Unique Visitor:262
  • Registered Users:1
  • Unregistered Users:0
  • Blocked Users:0
  • Published Nodes:214
  • Unpublished Nodes:1
  • Server IP:93.115.114.195
  • Your IP:78.137.7.14
  • Since:12 Jan 2017
  • Visitors:
    • Today:7
    • This week:67
    • This month:431
    • This year:1,430